Despre neajunsul propriei identitati.

Scumpa.Dulce.Simpatica. Draguta.

Cele 4 cuvinte pe care le urasc mai mult decat orice. Ce pentru unii poate ar reprezenta calitati, pentru mine au ajuns sa fie insulte, cuvinte ce imi pun in evidenta mediocritatea si banalitatea activitatilor si asa-ziselor mele progrese.

Scumpa.

E un sentiment frustrant sa fii mereu asociata cu inocenta si naivitatea. Niciodata nu vei fi luat in serios.Niciodata nu ti se vor da sarcinile grele de facut. Nu esti destul de puternic sa faci fata. Niciodata nu vei da impresia ca esti capabil de a oferi ajutor.Mereu vei fi cel ajutat,cel protejat. In viziunea lumii nu ai putea sa te descurci singur. Mereu vei inspira mila si compasiune.Ti se vor cere sfaturi in legatura cu ultimele filme,cu ultimele melodii aparute piata, cu ce culoare de par ar trebui sa se vopseasca X sau Y. Daca iti exprimi parerea in legatura cu un subiect mai important,vei fi batjocorit sau ti se va intoarce replica. Nu ai de unde sa stii lucrurile acestea atat de complicate. Nu iti mai bate capusorul mic si dulce.

Tu, mai ales ca fata scumpa vei fi imbracata in hainute cuminti de fetita prezentabila.Tu ghete sau pantaloni de piele? Esti in firea lucrurilor?Tu, nu esti genul care sa asculti muzica rock.In nici un caz. Este impotriva naturii. Daca cumva ai talent muzical, vei canta incetisor si cu o voce subtirica si delicata,de pisica pentru ca asa se cade.Nu conteaza ca tu asculti acasa AC/DC sau Pink sau ca ai depus eforturi sa iti valorifici un talent pentru a te simti bine in pielea ta. Vei canta Katie Melua si Poarta-te frumos cu ea. Nu vei fi niciodata nervoasa.Tu nu stii ce inseamna nervi. Daca nu ai zambetul pe buze inseamna ca ca cineva a murit. Si daca lumea nu ti se adreseaza de dimineata cu “tze fatzi tu acolo?:X” sau alte formule stalcite,diminutive sau alintaturi, din nou,cineva a murit.

Si cateodata ma gandesc,[stiu, se mai intampla sa incalc si regula celor 4 calitati] oare ar trebui sa te adaptezi la cum te vede majoritatea? Sau sa continui sa fii impotriva ei si sa fii permanent frustrat si derutat in legatura cu cine esti si cine ar trebui sa fii? Si daca cei apropiati tie nu te cred in stare… ce te face pe tine sa crezi k ai putea?

Ironic e ca, noi toti avem impresia ca ne formam singuri dupa personalitatea noastra.Si la fel de ironic, credem ca alegerile facute de noi sunt ale noastre.Dar ele nu sunt ale noastre.Sunt ale persoanelor din jurul nostru. Noi nu alegem pentru noi,alegem pentru altii,pentru niste indivizi de care nu ne pasa si pe care ii influentam involuntar. La fel si pentru noi aleg altii,si ii lasam.Cu toate astea stam si ne intrebam, oare de ce am varsta n si nu sunt cine as fi vrut sa fiu?

Pentru ca inteaga ta existenta depinde nu doar de tine ,ci si de existenta tuturor. De aceea nu esti cine vrei sa fii. Esti cine vor ceilalti sa fi. Cel putin asa ajungi dupa ce te vei satura sa lupti impotriva vantului.